În aceast tutorial vom învață cum să facem un program care să ia decizii.
Cea mai simplă metodă de a programă o comportare este să spui:"Dacă A este adevărat, atunci execută B". Ei bine cam așa re reprezintă instrucțiunea if din C++.
Iată formă simplă a sintaxei instrucțiunii if:
if (condiție)
instrucțiune;
Instrucțiunea if mai are și o sintaxa compusă și mai preferata de unii:
if(condiție){
instrctiuni;
}
Ce este diferit? Care este diferență?
Diferit este faptul că în al doilea exemplu se folosesc acolade.
Diferență este faptul că formă simplă a lui if execută doar o singură instrucțiune pe când cea cu acolade execută două sau mai multe.
Mulți greșesc când programează și scriu mai multe instrucțiuni dar nu între acolade.
Ce rol au acoladele?
Acoladele au rolul de a creă un bloc de instrucțiuni care urmează să fie executate în cazul în care condiția este adevărată, pe când dacă nu avem acoladele se va execută doar prima instrucțiune care urmează după if.
Să luăm un exemplu:
...
if (a==b)
cout <<"a este egal cu b";
...
Mai observăm că s-au folosit de 2 ori semnul egal. De ce?
C++ are doi operatori diferiți. Unul care indică atribuirea ( = ), adică copie valoarea din membrul drept în membrul stâng și unul care indică verificarea egalității ( == ).
Când vrem să testăm o egalitate mereu trebuie să folosim operatorul == .
Se mai poate specifică și acțiunile care trebuie executate în cazul în care condiția este falsă, iar această folosește cuvântul cheie else (altfel).
Iată un exemplu:
...
if(a==b)
cout <<"a este egal cu b";
else
cout << "a nu este egal cu b";
...
Operatorii raționali din C++ sunt:
< -mai mic
> -mai mare
<= -mai mic sau egal
>= -mai amre sau egal
== -verificarea egalității
!= -verificarea inegalității
Să luăm că exemplu un program care ne afișează dacă un număr este păr sau impar:
#include <iostream>
using namespace std;
int main(){
int n;
cout <<"Introduceți un număr: ";
cin>>n;
if(n%2==0)
cout <<"Numărul este păr.";
else
cout <<"Numărul este impar.";
return 0;
}
În acest program am folosit un operator nou și anume operatorul modulo ( % ). Acest operator returnează restul imartirii, iar dacă restul împărțirii unui număr la 2 este 0 înseamnă că acel număr este păr, iar în caz contrar este impar.
Cea mai simplă metodă de a programă o comportare este să spui:"Dacă A este adevărat, atunci execută B". Ei bine cam așa re reprezintă instrucțiunea if din C++.
Iată formă simplă a sintaxei instrucțiunii if:
if (condiție)
instrucțiune;
Instrucțiunea if mai are și o sintaxa compusă și mai preferata de unii:
if(condiție){
instrctiuni;
}
Ce este diferit? Care este diferență?
Diferit este faptul că în al doilea exemplu se folosesc acolade.
Diferență este faptul că formă simplă a lui if execută doar o singură instrucțiune pe când cea cu acolade execută două sau mai multe.
Mulți greșesc când programează și scriu mai multe instrucțiuni dar nu între acolade.
Ce rol au acoladele?
Acoladele au rolul de a creă un bloc de instrucțiuni care urmează să fie executate în cazul în care condiția este adevărată, pe când dacă nu avem acoladele se va execută doar prima instrucțiune care urmează după if.
Să luăm un exemplu:
...
if (a==b)
cout <<"a este egal cu b";
...
Mai observăm că s-au folosit de 2 ori semnul egal. De ce?
C++ are doi operatori diferiți. Unul care indică atribuirea ( = ), adică copie valoarea din membrul drept în membrul stâng și unul care indică verificarea egalității ( == ).
Când vrem să testăm o egalitate mereu trebuie să folosim operatorul == .
Se mai poate specifică și acțiunile care trebuie executate în cazul în care condiția este falsă, iar această folosește cuvântul cheie else (altfel).
Iată un exemplu:
...
if(a==b)
cout <<"a este egal cu b";
else
cout << "a nu este egal cu b";
...
Operatorii raționali din C++ sunt:
< -mai mic
> -mai mare
<= -mai mic sau egal
>= -mai amre sau egal
== -verificarea egalității
!= -verificarea inegalității
Să luăm că exemplu un program care ne afișează dacă un număr este păr sau impar:
#include <iostream>
using namespace std;
int main(){
int n;
cout <<"Introduceți un număr: ";
cin>>n;
if(n%2==0)
cout <<"Numărul este păr.";
else
cout <<"Numărul este impar.";
return 0;
}
În acest program am folosit un operator nou și anume operatorul modulo ( % ). Acest operator returnează restul imartirii, iar dacă restul împărțirii unui număr la 2 este 0 înseamnă că acel număr este păr, iar în caz contrar este impar.
