Denumire campion : Mordekaiser
Imagini campion :![[Image: download.jpg]](https://image.ibb.co/nH2rTR/download.jpg)
Povestea sa : Mordekaiser este un spectru malefic care bântuie Insulele Umbrelor, un spirit terifiant și plin de ură care a scăpat de îmbrățișarea adevăratei morți cu ajutorul necromanției și al propriei voințe întunecate. Cei care îndrăznesc să-l înfrunte în luptă riscă să cadă pradă unui blestem crunt: Mordekaiser le înrobește sufletele și îi transformă în arme.
Demult, Mordekaiser se număra printre muritori. Brutal și însetat de sânge, domnea peste Valoranul de Est cu mult înainte de crearea Noxusului și a Demaciei. Se avânta în luptă înveșmântat într-o armură grea de fier și măcelărea totul în cale, strivindu-și adversarii cu buzduganul lui vrăjit, Amurgul.
Era pe cât de temut, pe atât de detestat, iar în cele din urmă dușmanii pe care și-i făcuse de-a lungul timpului s-au aliat împotriva oribilului tiran. După o zi întreagă în care armatele s-au înfruntat într-o bătălie sângeroasă, Mordekaiser și-a găsit sfârșitul pe un munte de cadavre, înconjurat de inamici. Străpuns de săgeți, săbii și sulițe, a râs până în ultima clipă și, cu ultima suflare, le-a jurat ucigașilor că se va răzbuna de dincolo de mormânt.
Trupul i-a fost ars pe un rug imens, iar moartea i-a fost sărbătorită cu mare fast. Flăcările n-au reușit decât să-i înnegrească armura, însă din cadavru i-au rămas doar oasele și o mână de cenușă.
Rugul a ars zile în șir. Însă când focul s-a potolit, iar învingătorii și-au văzut de drum, câțiva vrăjitori au dezgropat pe furiș armura și oasele lui Mordekaiser din mormanul de cenușă. Într-o noapte în care nici măcar lumina lunii nu se vedea, au întins scheletul pe o lespede pe care gravaseră rune secrete și și-au început ritualul necromantic. Pe măsură ce energiile întunecate deveneau mai puternice, o siluetă întunecată a început să se contureze deasupra lespezii. Încet, s-a ridicat în picioare, lăsându-și scheletul în urmă.
Trupul spectrului era făcut din fâșii de întuneric pur, dar ura îi ardea în privire. Bucățile de armură înnegrite de flăcări s-au unit în jurul spiritului, atrase parcă de un magnet, iar vrăjitorii au căzut în genunchi înaintea stăpânului lor sculat din morți. Li se promisese o putere imensă în schimbul serviciilor lor, însă niciunul dintre ei nu se aștepta la răsplata pe care aveau s-o primească.
Folosindu-și noile puteri necromantice, Mordekaiser le-a dăruit vrăjitorilor nemurirea... așa cum le-o dorea el. Sufletele lor au rămas captive între viață și moarte, iar ei au devenit magi morți-vii, blestemați să-și slujească stăpânul pentru veșnicie.
În anii care au urmat, Mordekaiser i-a ucis pe toți cei care i se împotriviseră. Le-a înrobit sufletele și i-a blestemat să-i asculte poruncile până la sfârșitul lumii.
De atunci, Mordekaiser a început să-și spună ''spectrul de fier''. Timp de secole, a domnit ca un tiran întunecat. De câteva ori a fost răpus în luptă, dar magii morți-vii care îl slujeau l-au readus la viață din nou și din nou.
Cheia reîntrupării lui Mordekaiser erau oasele care scăpaseră arderii pe rug. Pe măsură ce treceau secolele, Mordekaiser era din ce în ce mai îngrijorat de soarta lor. În cele din urmă, a construit o fortăreață imensă în inima imperiului său: Eternul Bastion. Acolo, în centrul cetății de nepătruns, și-a ascuns rămășițele trupești.
În cele din urmă, Eternul Bastion a fost luat cu asalt de o armată de triburi și de trupe de războinici care se aliaseră ca să-l distrugă pe Mordekaiser. În timpul atacului, un hoț misterios s-a strecurat înăuntrul fortăreței, a trecut cu bine de capcanele diabolice ale spectrului malefic și a reușit să-i fure craniul. Deși scheletul lui Mordekaiser trebuia să fie întreg pentru ritualul de reîntrupare, magii s-au temut să-i dezvăluie stăpânului lor ce se întâmplase, așa că au trecut furtul sub tăcere.
Mordekaiser a răpus nenumărați inamici pe zidurile Eternului Bastion, dar în cele din urmă a fost înfrânt, iar fortăreața i-a fost cucerită. Buzduganul i-a fost smuls din mâini și brațele și picioarele i-au fost prinse în lanțuri groase. Cu toate acestea, râsul lui malefic continua să răsune în întuneric: credea că urma să se reîntrupeze, așa cum o făcuse de fiecare dată. Însă lanțurile care îl țineau prizonier au fost legate de crestele unor baziliști imenși și, la ordinul unui conducător de trib, bestiile l-au rupt în bucăți.
Craniul lui a fost dus departe, pe mare, până în Insulele Binecuvântate, un ținut legendar ascuns de cețuri magice. Înțelepții din ținut auziseră de Mordekaiser și îi știau slăbiciunea - îi furaseră craniul tocmai pentru a scăpa lumea de spiritul lui diabloc. L-au îngropat într-un lăcaș ascuns adânc sub pământ, apărat de lacăte grele și de vrăji teribile. Slujitorii lui Mordekaiser au cutreierat lumea în lung și-n lat, căutându-i craniul, însă n-au reușit să-i dea de urmă. Domnia lui Mordekaiser părea să fi luat cu adevărat sfârșit.
Au trecut ani, apoi decenii, apoi secole fără ca spectrul de fier să reapară. Însă, în cele din urmă, Insulele Binecuvântate au fost devastate de un cataclism. Un rege cu judecata umbrită de durere și nebunie a invocat o vrajă îngrozitoare, care a aruncat insulele în întuneric și le-a transformat într-un ținut sinistru al morților-vii, care avea să se numească de-acum înainte Insulele Umbrelor. Explozia magică a distrus și sălașul craniului lui Mordekaiser.
Slujitorii spectrului, atrași ca fluturii de noapte de lumina lămpii, au pornit imediat spre nou-apărutele Insule ale Umbrelor, ducând cu ei și oasele stăpânului lor. I-au găsit craniul și, după secole de așteptare, l-au lăsat să se dezlănțuie din nou asupra lumii.
De atunci, Mordekaiser și-a construit propriul imperiu în Insulele Umbrelor, iar armata sa de morți-vii crește de la an la an. Deși privește noile spirite ca fiind inferioare, fiindcă el și-a ales propriul destin, în timp ce ele sunt doar fantome rătăcite, știe că le poate folosi drept soldați în războaiele care vor veni.
Spre deosebire de alte spirite, Mordekaiser este prea puternic pentru a fi înrobit de negurile întunecate - însă energiile lor malefice îi amplifică forțele. Deocamdată, cel puțin, consideră că Insulele Umbrelor sunt locul perfect din care să înceapă să cucerească lumea.
Între timp, atunci când nu se întreabă obsedant cum să-și ascundă oasele mai bine, Mordekaiser începe să privească dincolo de mare, spre Valoran. Imperiile și civilizațiile care s-au ridicat de la ultima sa moarte i-au stârnit interesul. Atenția lui este îndreptată mai ales către Eternul Bastion, fortăreața impenetrabilă care servește acum drept capitala parvenitului imperiu al Noxusului.
O nouă epocă întunecată se apropie cu pași repezi.
Imagini campion :
Povestea sa : Mordekaiser este un spectru malefic care bântuie Insulele Umbrelor, un spirit terifiant și plin de ură care a scăpat de îmbrățișarea adevăratei morți cu ajutorul necromanției și al propriei voințe întunecate. Cei care îndrăznesc să-l înfrunte în luptă riscă să cadă pradă unui blestem crunt: Mordekaiser le înrobește sufletele și îi transformă în arme.
Demult, Mordekaiser se număra printre muritori. Brutal și însetat de sânge, domnea peste Valoranul de Est cu mult înainte de crearea Noxusului și a Demaciei. Se avânta în luptă înveșmântat într-o armură grea de fier și măcelărea totul în cale, strivindu-și adversarii cu buzduganul lui vrăjit, Amurgul.
Era pe cât de temut, pe atât de detestat, iar în cele din urmă dușmanii pe care și-i făcuse de-a lungul timpului s-au aliat împotriva oribilului tiran. După o zi întreagă în care armatele s-au înfruntat într-o bătălie sângeroasă, Mordekaiser și-a găsit sfârșitul pe un munte de cadavre, înconjurat de inamici. Străpuns de săgeți, săbii și sulițe, a râs până în ultima clipă și, cu ultima suflare, le-a jurat ucigașilor că se va răzbuna de dincolo de mormânt.
Trupul i-a fost ars pe un rug imens, iar moartea i-a fost sărbătorită cu mare fast. Flăcările n-au reușit decât să-i înnegrească armura, însă din cadavru i-au rămas doar oasele și o mână de cenușă.
Rugul a ars zile în șir. Însă când focul s-a potolit, iar învingătorii și-au văzut de drum, câțiva vrăjitori au dezgropat pe furiș armura și oasele lui Mordekaiser din mormanul de cenușă. Într-o noapte în care nici măcar lumina lunii nu se vedea, au întins scheletul pe o lespede pe care gravaseră rune secrete și și-au început ritualul necromantic. Pe măsură ce energiile întunecate deveneau mai puternice, o siluetă întunecată a început să se contureze deasupra lespezii. Încet, s-a ridicat în picioare, lăsându-și scheletul în urmă.
Trupul spectrului era făcut din fâșii de întuneric pur, dar ura îi ardea în privire. Bucățile de armură înnegrite de flăcări s-au unit în jurul spiritului, atrase parcă de un magnet, iar vrăjitorii au căzut în genunchi înaintea stăpânului lor sculat din morți. Li se promisese o putere imensă în schimbul serviciilor lor, însă niciunul dintre ei nu se aștepta la răsplata pe care aveau s-o primească.
Folosindu-și noile puteri necromantice, Mordekaiser le-a dăruit vrăjitorilor nemurirea... așa cum le-o dorea el. Sufletele lor au rămas captive între viață și moarte, iar ei au devenit magi morți-vii, blestemați să-și slujească stăpânul pentru veșnicie.
În anii care au urmat, Mordekaiser i-a ucis pe toți cei care i se împotriviseră. Le-a înrobit sufletele și i-a blestemat să-i asculte poruncile până la sfârșitul lumii.
De atunci, Mordekaiser a început să-și spună ''spectrul de fier''. Timp de secole, a domnit ca un tiran întunecat. De câteva ori a fost răpus în luptă, dar magii morți-vii care îl slujeau l-au readus la viață din nou și din nou.
Cheia reîntrupării lui Mordekaiser erau oasele care scăpaseră arderii pe rug. Pe măsură ce treceau secolele, Mordekaiser era din ce în ce mai îngrijorat de soarta lor. În cele din urmă, a construit o fortăreață imensă în inima imperiului său: Eternul Bastion. Acolo, în centrul cetății de nepătruns, și-a ascuns rămășițele trupești.
În cele din urmă, Eternul Bastion a fost luat cu asalt de o armată de triburi și de trupe de războinici care se aliaseră ca să-l distrugă pe Mordekaiser. În timpul atacului, un hoț misterios s-a strecurat înăuntrul fortăreței, a trecut cu bine de capcanele diabolice ale spectrului malefic și a reușit să-i fure craniul. Deși scheletul lui Mordekaiser trebuia să fie întreg pentru ritualul de reîntrupare, magii s-au temut să-i dezvăluie stăpânului lor ce se întâmplase, așa că au trecut furtul sub tăcere.
Mordekaiser a răpus nenumărați inamici pe zidurile Eternului Bastion, dar în cele din urmă a fost înfrânt, iar fortăreața i-a fost cucerită. Buzduganul i-a fost smuls din mâini și brațele și picioarele i-au fost prinse în lanțuri groase. Cu toate acestea, râsul lui malefic continua să răsune în întuneric: credea că urma să se reîntrupeze, așa cum o făcuse de fiecare dată. Însă lanțurile care îl țineau prizonier au fost legate de crestele unor baziliști imenși și, la ordinul unui conducător de trib, bestiile l-au rupt în bucăți.
Craniul lui a fost dus departe, pe mare, până în Insulele Binecuvântate, un ținut legendar ascuns de cețuri magice. Înțelepții din ținut auziseră de Mordekaiser și îi știau slăbiciunea - îi furaseră craniul tocmai pentru a scăpa lumea de spiritul lui diabloc. L-au îngropat într-un lăcaș ascuns adânc sub pământ, apărat de lacăte grele și de vrăji teribile. Slujitorii lui Mordekaiser au cutreierat lumea în lung și-n lat, căutându-i craniul, însă n-au reușit să-i dea de urmă. Domnia lui Mordekaiser părea să fi luat cu adevărat sfârșit.
Au trecut ani, apoi decenii, apoi secole fără ca spectrul de fier să reapară. Însă, în cele din urmă, Insulele Binecuvântate au fost devastate de un cataclism. Un rege cu judecata umbrită de durere și nebunie a invocat o vrajă îngrozitoare, care a aruncat insulele în întuneric și le-a transformat într-un ținut sinistru al morților-vii, care avea să se numească de-acum înainte Insulele Umbrelor. Explozia magică a distrus și sălașul craniului lui Mordekaiser.
Slujitorii spectrului, atrași ca fluturii de noapte de lumina lămpii, au pornit imediat spre nou-apărutele Insule ale Umbrelor, ducând cu ei și oasele stăpânului lor. I-au găsit craniul și, după secole de așteptare, l-au lăsat să se dezlănțuie din nou asupra lumii.
De atunci, Mordekaiser și-a construit propriul imperiu în Insulele Umbrelor, iar armata sa de morți-vii crește de la an la an. Deși privește noile spirite ca fiind inferioare, fiindcă el și-a ales propriul destin, în timp ce ele sunt doar fantome rătăcite, știe că le poate folosi drept soldați în războaiele care vor veni.
Spre deosebire de alte spirite, Mordekaiser este prea puternic pentru a fi înrobit de negurile întunecate - însă energiile lor malefice îi amplifică forțele. Deocamdată, cel puțin, consideră că Insulele Umbrelor sunt locul perfect din care să înceapă să cucerească lumea.
Între timp, atunci când nu se întreabă obsedant cum să-și ascundă oasele mai bine, Mordekaiser începe să privească dincolo de mare, spre Valoran. Imperiile și civilizațiile care s-au ridicat de la ultima sa moarte i-au stârnit interesul. Atenția lui este îndreptată mai ales către Eternul Bastion, fortăreața impenetrabilă care servește acum drept capitala parvenitului imperiu al Noxusului.
O nouă epocă întunecată se apropie cu pași repezi.
